Eu,cea care fără inimă o puteai numi,habar nu am unde s-a dus,habar nu am ce joc stupid de-a va-ţi ascunselea joacă.
Mă simt tremurând la fiecare privire pe care rar o primesc şi-mi văd sufletul trăgându-şi respiraţia secunde întregi dupa aceea.
Ştiu că într-un fel merit ceea ce-mi este zămislit dar aş vrea doar să simţi ce simt şi eu acum..sentimentul de iubire care mă doboară,mă cotropeşte,îmi ia toate calităţile umane şi le transformă în superputeri,supergânduri.Mă metamorfozez în fiecare zi. Prind aripi şi mă dobori la pământ cu ceea ce noi pe Pământ numim indiferentă.
Nu mă crezi,ştiu asta şi nici nu îţi cer să o faci dar vreau doar să înţelegi că ceea ce simt nu e joacă,nu e ca şi cum te-ai juca de-a iubirea,de-a mama şi de-a tata aşa cum o făceai când erai mic.
Nu vreau să recunosc dar sunt incapabilă să articulez vre-un cuvânt al cărui sens să aibă vreo logică în prezenţa ta,sunt incapabilă să recunosc că jocul de-a copilul inocent l-ai jucat excelent şi sunt incapabilă să trec peste asta,îmi e imposibil.
Nimeni nu m-a transformat până acum,nimeni nu m-a făcut să meditez aşa cum tu ai făcut-o dar nu înţeleg cum toate aceste lucruri aparent importante îşi pierd importanţa şi devin lucruri nonsens doar la gândul( care sincer vorbind mă ucide încet dar bine ) că orice aş face de acum în colo,nu merită osteneala.Nu pot să ridic un steag alb,nu pot să închei un tratat de pace şi nu pot nici măcar să te fac să realizezi că tot universul meu se cutremură numai la auzul numelui tău.
Nu ştiu ce aş putea face,acel Never Give Up nu mă lasă să mă opresc,fiindcă am învăţat de la oameni că dacă îţi doreşti cu adevărat un lucru,trebuie să lupţi să-l obţii cu orice preţ. De asemenea,am învăţat că dacă cauţi ceva în univers,ca prin minune şi el te caută pe tine.
În concluzie,mă arunc în altă lume,sunt capabilă să capăt mărimi colosale şi să prind culori diferite la fiecare atingere dacă asta înseamnă să primesc de la tine măcar un gram de dragoste adevărată,pe care sinceră să fiu, sunt sigură că l-ai putea transforma într-un metru de dragoste,într-un kilometru de dragoste şi apoi ai putea face din aceste cantităti un univers paralel cu tot ceea ce există pe această lume..un univers în care nu există lume,există doar un singur cuvânt..NOI.
Sunt de-a dreptul şocată,în sfârşit dragostea m-a năpădit. Acestea fiind spuse,iubit stăin,ai de gând să mă laşi să mă înec în apele tulburi ale iubiri neîmpărtăşite?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu