Mi-aş dori să fiu fiinţa puternică care trece apele cu capul sus..
Mi-aş dori să nu existe persoane care să mă cunoască atât de bine,aşa cum nici eu nu o fac..
Aş vrea să părăsesc acest trup căruia i-am fost fidel,să mă îndrept spre noi orizonturi....să rup fragmente din mine şi să rescriu povestea..să devin ceea ce vreau dintotdeauna.. perfecţiunea.
Să privesc în mine şi să văd toate acele lucruri la un loc.. să privesc mările,oceanele,apele,munţii fără sfială,să-mi privesc ochii dimineaţa în oglindă şi să văd în ei putere,inocentă,fericire,tărie..dar..cine nu şi-ar dori asta?
Fiecare bucăţică din trupul meu vrea să se schimbe dar niciuna,absolut niciuna, nu ştie de unde să înceapă.
Cum scapi de toate lucrurile rele care pot acapara o persoană? Cum le alungi?
Nu ştiu cum să fac asta.. Nu ştiu cum să devin o persoană mai bună..
Nu ştiu cum să iubesc perfect,nu ştiu cum să privesc situaţiile cu calm fără să fug mâncând pământul de frica unui eşec..nu ştiu cum să fiu o persoană calma,normală..
Acum scot din mine un urlet,zbier din cauza neputinţei fiindcă habar nu am ce pot face să aduc perfecţiunea în viaţa mea.
Probabil cineva citind asta.. (deşi mă îndoiesc că sunt foarte multe persoane care îmi citesc blogul) îmi va spune că greşesc căutând perfecţiunea,motiv pentru care vreau să răspund înainte să aud o astfel de afirmaţie...
Perfecţiunea poate însemna altceva pentru fiecare.. aşa cum pentru mine toamna înseamnă anotimpul cel mai frumos,o avalansă de sentimente şi amintiri care mă cuprind de fiecare dată,care-mi fac trupul să tremure la fiecare cădere a frunzelor.... iar pentru altul toamnă poate însemnă doar un anotimp din cele patru,un anotimp care nu valoreaza mai mult decât celelalte sau mai mult decât al lucru pe care îl întâlneşte fără să vrea în viaţa sa.
Perfecţiunea pentru mine înseamnă puterea şi înţelepciunea de a trece peste toate pietrele pe care viaţa ţi le pune în cale..perfecţiunea pentru mine înseamnă împăcarea cu mine însămi,găsirea mirificului în propria persoana,înţelegerea şi desluşirea tuturor trăirilor pe care trupul meu naiv le are..
Perfecţiunea pentru mine este dincolo de ceea ce noi,oamenii prea preocupaţi de lucrurile banale,vedem..singurul lucru (după dragoste) care te aduce într-o aură miraculoasă,într-o lumină mirifică care te arată fără griji,regrete,suferinţe,drame.. o lumină care se împrăştie şi ajută la găsirea şi celorlalte,o lumină care va motiva oamenii să găsească în propriile suflete ceea ce ei însişi numesc perfecţiune.
Eu caut în mine acest sentiment.. tu,oare,ai de gând să faci acelaşi lucru ?

Azi sunt geloasă. Am acest drept ?

Îţi aminteşti ?

Dragă B.F.F

Te-am văzut azi şi nu mi-a venit să cred că niciunul dintre noi nu a schiţat vreun gest.

Te am văzut azi şi nu mi-am dat seama când am stâng în suflet amândoi atâta ură.

Probabil am adunat-o pur şi simplu sau poate doar ne-am prefăcut că o aveam.

Habar nu am dacă ceea ce noi am numit o prietenie de 9 ani s-a transformat în doua secunde în nimic..

Cum de altfel habar nu am dacă am făcut alegerea corectă în ceea ce te priveste.

Ştiu doar că azi mi-am dat seama că amândoi suntem străini unul pentru celalalt.. iar intrebarea

mea de final.. este..:

Oare merită?

Mă cauţi bine,nu mă cauţi,nu mă vezi !

Şi cine o să vrea,o să mă caute. Cine o să mă preţuiască şi o să mă iubească,o să mă caute.. pentru că de azi nu mai caut pe nimeni.Îmi pare rău dragilor !!

Război !

În lumea asta în care nu vezi nici o luminiţă la capătul tunelului,te intrebi dacă merită să mergi,sperând că o să o vezi într-un sfârşit sau dacă merită să te opreşti,ştiind că nu există nici o şansă.
Eu întotdeauna m-am întrebat dacă merită să sper la un nou labirint,la o nouă gară ..
Într-un labirint,oamenii îşi lasă inimile,le pierd..într-o gară îşi lasă amintirile,gândurile de-o secundă,concepţiile de o viaţă.Aşa cum şi eu mi-am lăsat pentru o bună perioadă toate aceste lucruri.. într-o gară,într-un labirint în care am rătăcit ani şi ani la rând..
Nu ştiu dacă am nevoie de ajutor în adevăratul sens al cuvântului dar cred că m-am schimbat sau probabil am redevenit eu..
Pentru o perioadă am crezut că am renunţat la luptă,că m-am făcut mai bună,mai înţelegătoare,mai iertătoare..dar acum mi-am dat seama că sunt aceeasi fată care nu are nevoie de nimeni ca să iasă înainte,care nu are nevoie de dragoste,iertare,înţelegere sau altceva.Sunt aceeaşi fată care e dispusă să tragă cu dinţii de lucrurile care îi aparţin,aceeaşi fată care crede cu desăvârşire în visurile ei şi care are certitudinea că ele vor deveni realitate ( şi desigur,munceşte din greu ca acest lucru să se întâmple ).
Am avut o perioadă de regăsire şi pot spune încrezătoare că m-am regăsit..acum sunt eu şi sunt mai încrezătoare în mine ca niciodată.Niciodată nu am avut nevoie de o nouă Simona,de noi concepţii,de noi atitudini,de noi gânduri ci pur şi simplu am fugit de ceea ce eram în adevăratul sens al cuvântului eu..
Am iubit,am iertat,am simţit,am minţit,am păcătuit,am fugit,am mers şi mai ales am greşit.
M-am oprit pentru o secundă să văd ce se întâmplă şi mi-am dat seama că defapt inima mea e menită să fugă,nu să stea pe loc.Ştiu că m-am păcălit pe mine însămi în multe privinţe dar am înţeles în acelaşi timp că e cea mai proastă alegere să te minţi singură pentru că odată şi-odată tot trebuie să te confrunţi cu adevărul.
Am descoperit că nimic cu poate înlocuii vechiile prietenii...nici măcar anii,banii,prietenii noi.. absolut nimic nu poate înlocui ceea ce înseamnă pentru mine vechii prieteni.
Singurul lucru pe care acum mi-l doresc este să revin la viaţa mea normală.
Să fug şi să mă ascund de dragoste ca dracu,să îmi pierd serile cu singura şi unica mea prietenă care mă înţelege şi mă iubeşte exact aşa cum sunt.. să râd până simt că-mi cad din colţul ochilor lacrimi.. să mă feresc şi să nu mă încred în oamenii.. să vorbesc zile întregi fără ca nimeni să mă asculte..
De azi vreau să revin la toate lucrurile astea superbe care-mi umplu viaţa de fericire şi să renunţ la prostii. Pentru mine a fi puternică e mai mult decât un verb..a fi puternică pentru mine e mai mult decât un îndemn..e un stil de viaţă !

Vreau să fie paradis..

Mi-ar plăcea să fiu nebună pentru o zi,astfel încât să am paradisul meu,propriul meu paradis..Jocul meu,regulile mele..
Mi-ar plăcea să fiu măcar pentru o zi,urâtă şi ştearsă de-a dreptul,astfel încăt să-mi pot goli sufletul de amărăciune.. să nu mai simt dezamăgirea,nici ura,nici invidia..
Mi-ar plăcea să fiu măcar pentru o zi invizibilă,astfel încât să pot pleca oriunde,oricând,îmbrăcata oricum.. cu o freză nasoală care să denote indolentă,neglijentă,lene...Mi-ar plăcea..
Mi-ar plăcea să pot măcar pentru o singură zi să zbor,astfel încât să văd lumea pură,lumea în care judecăţile nu există,etichetele nu sunt puse iar dragostea există,o dragoste pură de care nimeni nu se îndoieşte..
Mi-ar plăcea să existe măcar pentru toată viaţa în lumea mea o persoană care să mă înţeleagă,să mă asculte şi să mă iubească..Mi-ar plăcea să fie o persoană în care să cred,astfel încât să-i pot oferi inima mea,trupul şi tot ce am mai bun din mine ştiind că niciodată nu ar fi capabil să îşi bată joc de aceste lucruri.
Mi-ar plăcea să am, măcar pentru o singură săptămână,o prietenă în faţa căreia să mă deschid,să mă vindec,să mă spovedesc..
Mi-ar plăcea să nu mai existe lucruri care să se agaţe de mine încercând să-mi facă rău,să nu mai existe oameni care să mă judece,să mă urască,să mă invidieze sau să mă critice pentru orice lucru,pentru ei nebunesc,pe care il fac..
Mi-ar plăcea să existe măcar pentru toată viaţa o persoană care să se simtă atât de bine sau mai bine decât mă simt eu în lumea mea.. Şi mi-ar plăcea să construiesc alături de aceste persoane imaginare paradisul meu,aşa cum numai eu îl pot vedea,simţi şi crede..
Mi-ar plăcea..

Am făcut-o din nou şi nu-mi pare rău !

Nu crede în cuvinte făţarnice.Nu crede când un bărbat îţi spune cât de mult ai însemnat pentru el.
Nu crede nimic din toate astea.
Nu avea milă pentru un bărbat.

Toate vorbele pe care mi le-ai spus s-au dovedit minciuni.

Ai terminat prin a-mi spune noapte bună!..
Eu termin prin a-ţi spune Adio !


P.S: Niciodată,absolut niciodată nu o să poţi să-ţi stergi amintirile,cu atât mai puţin să-ţi înlocuieşti inima .