Trist si in acelasi timp epic,oamenii uita sa fie oameni iar starea care te cuprinde in astfel de situatii este de-a dreptul morbida,infricosatoare..criminala.
Durerea este oricand prezenta cu tine,este musafirul nepoftit din coltul drept al inimii...care odata venit,pleaca niciodata.Te trezesti,respiri,mergi,mananci si traiesti o viata intreaga cu ea in piept..iar adesea te gandesti daca ea face parte din inima..
Nu o afisezi,ea este invizibila pentru ceilalti dar extrem de vizibila pentru tine..este undeva in tine,intr-un loc in care oamenii nu ajung..te patrunde si te detine in totalitate,punand monopol pe tine..
Azi o las sa iasa la lumina.Azi o prezint prietenilor,o povestesc rudelor si o invit sa stea cu mine la masa..la un pahar de vorba.Azi o scot la plimbare prin locurile prin care nu a ajuns,azi o las sa ma cunoasca in intregime si sa se faca cunoscuta prin mine.Azi imi permit sa-mi las durerea sa fie vizibila.
Nu exista durere mai mare decat durerea pe care nu o recunoastem,pe care o ascundem..Nu exista moment mai dificil decat momentul in care faci pace cu durerea si o lasi sa iasa la iveala...o recunosti si o saluti prietenos ,stiind ca trebuie sa te resemnezi cu faptul ca ea este tu acum.
Dezamagirea,frustrarea si durerea pierderii unor oameni dragi,unor parti din tine,unor cuvinte pe care nu le-ai rostit niciodata.. sau poate pierderea unei zile...fac din tine un nenorocit...si cu toate astea,nu-ti permiti in fiecare zi sa tii doliu dupa copilul din tine..dupa zambetul si dupa stralucirea inocenta din ochii tai,dupa vremurile in care oamenii erau oameni iar animalele animale..nu-ti permiti sa plangi si sa fi suparat in fiecare zi,sa scoti la iveala lucruri ingropate in tine de multa vreme... nu-ti permiti sa tipi,sa urli sau sa le scuipi in fata adevarul pe care il simti.
E ingrozitor sa fi o persoana aparent fericita care in esenta este cel mai groaznic loc in care cineva s-ar ascunde...dar cu toate astea,nu putem sa facem pace cu trecutul,cu anumite lucruri.. si cu atat mai putin,nu putem sa tinem doliu,dupa noi insine,in fiecare zi a existentei noastre.
