!-- Wikplayer http://www.wikplayer.com --> expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

miercuri, 22 februarie 2012

Femeia era înăuntrul tău.Era o diavoliţă care-ţi devora ultimul gram de bunătate.
Era înăuntrul tău şi privea dramatic cum inima ţi se transformă-n piatră.Tot ghemul acela roşu din interiorul tău se transforma curând în piatră şi ea privea nepăsătoare,fiindcă simţise de atâtea ori acel moment apropiindu-se. Nu vroia să deranjeze nimic,nu vroia să dea cu picioarele şi să dărâme pereţii Iadului,nu vroia să rămână prinsă înauntrul tău pentru totdeauna şi mai ales,nu vroia să te ţină în viaţă...
Ochii îi erau aprinşi acum,devora tot ce mai rămăsese din tine şi întelegea în sfârşit că a făcut alegerea corectă.
În tine nu pătrundeau niciodată razele soarelui,înăuntrul tău era întotdeauna întuneric..până şi soarele ştia că nu vrea să intre şi să schimbe Iadul pe care îl ascundeai sub acea înfăţişare angelică.
Se simţea mai frumoasă şi mai puternică ca niciodată. Iubea să te privească arzând în focurile pe care tu însuţi le-ai aprins,iubea să te vadă cerşind afecţiune şi cu toate că ştia că lucrurile nu vor dura mult timp,se mulţumea cu câteva secunde de disperare din partea ta.
Acum asista la transformarea ta,idiotul urma să se nască chiar în tine şi ea era mulţumită de asta.Ştia că  acel idiot va exista în tine,va distruge tot ce însemni tu..te va transforma într-un mizerabil al cărui privire va fi ştearsă şi uitată,neînsemnată şi oarbă...şi cu toate astea,dezamăgirea şi dispreţui ei cântăreau mai mult decât salvarea sufletului tău nobil.Ştia că te poate salva şi că te poate aduce din nou la viaţă..ştia că poate anula naşterea idiotului şi totuşi nu avea de gând să facă nimic în această privinţă ,fiindcă ştia că omul bun e acela care ar fi putut fi rău şi totuşi nu a fost iar tu nu ai găsit în tine acestă putere,vânzându-ţi inima diavolului.
Când acest lucru s-a petrecut,ea a ieşit din tine.S-a  încărcat cu ultima frânghie de bunătate pe care o deţineai şi a plecat fără să se uite în ochii tăi mizerabili care denotau acum doar ură,nesimţire şi nepăsare.S-a mulţumit să te păstreze uman în amintirea ei hoinară.Nu-i mai păsa unde se dusese acea parte bună din tine dar vroia să fie singura parte pe care şi-o aminteşte fiindcă nu vroia să creadă că cel mai bun om pe care-l întâlnise până atunci se transformase într-un mizerabil,îi era imposibil..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu