Autoportret

Say, Do you wanna play for love?

Mândră de mine.

Mi-am clădit visele ca un sărac care construieşte o casă..am înfruntat vorbele duşmănoase şi indiferente ale lumii cu puterea  cu care o mamă îşi apără copii...am crezut cu adevărat în ele şi am avut răbdare ca un războinic care ştie că cea mai bună victorie este victoria câştigată cu răbdare.Mi-am repetat neîncetat visele şi le-am înmulţit pe zi ce trece..ştiind că orice este posibil atâta timp cât îşi doreşti din toată inima...Acum am o casa aproape finisată făcute din vise.Lumea o vizitează şi spune adesea că sunt o persoană puternică fiindcă am clădit-o..dar eu îi contrazic mereu spunând că sunt o persoana ambiţioasă şi perseverentă.
Mă simt bine-n lumea mea..este lumea pe care mi-am dorit-o întotdeauna.. Casa nu este încă la cheie pentru că mai am câteva detalii de pus la punct.. dar sunt mândră că nu am cedat,că nu am căzut în pustiu sau că nu mi-am pierdut pe parcurs speranţa..
E adevărat că am plâns şi am strâns din dinţi mult timp fiindcă oamenii mi-au spus întotdeauna că dorinţele mele mult prea înalte nu vor deveni niciodată realitate.. e adevărat că am fost dezamăgită şi enervată de neîncrederea şi de concepţia lor.. dar acum realizez că fără toate astea nu aş mai fi cine sunt acum..
Mă înclin şi acum în faţa oamenilor care m-au schimbat,mă înclin şi le mărturisesc respectul meu sincer oamenilor care m-au lăsat să mă sugrum singură,oamenilor care au plecat ştiind că ceea ce va urma va fi un dezastru.. le mulţumesc prietenilor care au crezut în mine şi au fost aici întotdeauna.. şi în final îl binecuvântez pe tata..care toată viaţa mi-a spus că nu o să reuşesc.

Fără aceşti oamenii care m-au lăsat pustie ani,zile sau luni la rândul.. nu aş mai fi avut puterea să mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora 6 să plec la  muncă.. ca să câştig bani,la sală ca să arăt bine.. la Salvati copiii ca să mă dezvolt personal şi ca să cunosc oamenii minunaţi,incredibili.
Fără oamenii care au plecat de bună voie sau siliţi de mine.. printr-un comportament grotesc,de-a dreptul mizerabil.. nu aş mai fi fost acum atât de concentrată şi mândră de mine însămi.
Fără modestie afirm că sunt mândră de mine..
Şi este pentru prima oară în care mă simt cu adevărat mândră de mine...
Vara a trecut şi am făcut tot ce mi-am propus.. Mi-am vindecat sufletul de rânile adânci create de plecarea unor fiinţe dragi mie.. m-am schimbat şi am realizat că tuturor le pasă de tine până la un punct.. -am realizat că oamenii te caută doar când au nevoie de tine..
Vara asta m-a învăţat să-mi las inima curată,să nu mai pun la suflet mizeriile pe care oamenii mi le aruncă adesea în faţă...înainte pe afară eram o minune iar pe dinăuntru iad.. acum nu arăt decât ceea ce simt.. şi rare ori mai îmi permit să sufăr.
Acum sunt fericită de fericirea oamenilor care nu mai sunt acum în viaţa mea şi ştiu că dacă am fi fost împreună nu ar mai fi fost atât de fericiţi pe cât sunt acum..
Vara asta,oamenii m-au apreciat mai mult.. e adevărat că prietenii mei m-au abandonat sau m-au cam uitat.. fiindcă nu mai am timp să mai stau cu ei dar am fost promovată fiindcă am arătat lumii că sunt mult mai bună decât credeau ei.
Am fost plecată de la locul de muncă la un alt loc.. şi mi s-a propus să rămân acolo fiindcă sunt unii din oamenii buni.. nu vă spun câtă fericire mi-a adus asta.Am primit atenţii şi cadouri de la oamenii care ma apreciază pe plan profesional.. am primit oferte exceptionale..
M-am ales cu invidia colegilor ( ca întotdeauna ) dar am câştigat respectul şefilor mei.
Am pierdut prietenii dar am câştigat respectul tatălui meu.. am câştigat cuvinte de laudă şi vorbe bune care mi-au făcut sufletul să tresară.Pentru prima oară în 16 ani,tata mi-a arătat respectul pentru toată munca pe care am depus-o.Mi-a spus cât de mândru e de mine că la vârsta asta mă întreţin singură,că lucrez 6 ore,că mă trezesc la 6 şi că fac tot ce îmi stă în putinţă să fiu un om mai bun.
Nu am avut prieteni care să se mândrească cu reuşitele mele...dar îmi e de ajuns să ştiu că profesorii mei,sefii mei şi părinţii mei se mândresc cu mine.
Nu sunt bogată,nu am pişcină şi nu am nici un iubit model cu care să-mi irosesc timpul.. dar sunt voluntar la Salvati copiii şi mă implic,am o casă construită din vise şi un card pe care-l verific în fiecare săptămână.
Nu sunt atât de frumoasă ca alte fete şi nu sunt atât de feşăn ca altele.. Nu îmi cumpăr haine numai din mall şi nu merg în fiecare zi la solar.. dar cu toate astea sunt mândră de mine..şi mă simt cea mai bogată.
Le mulţumesc persoanelor care m-au criticat şi mi-au repetat în fiecare zi să fiu realistă,le mulţumesc oamenilor care m-au rănit şi m-au lăsat să zac în bălţi de sânge luni.. le mulţumesc oamenilor care m-au judecat şi au aruncat cu pietre-n mine.. oamenilor care m-au minţit sau m-au înşelat...si în final..le mulţumesc oamenilor care m-au uitat.. sau oamenilor care n-au crezut în mine..
În ciuda faptului că n-am vrut să mă fac mare...azi am realizat că deja sunt.. şi sunt mândră de asta.