Sunt lucruri pe care nu le pot descifra si lucruri pe care nu le pot ascunde..
Oamenii pe care ii iubesc si il las sa plece,lucrurile de care am nevoie si de care nu ma folosesc...cuvintele necesare pe care le detin si nu le rostesc.. timpul pe care nu il am si totusi il folosesc.
Cat de neindurator si dur poate fi totul?
Cum poti sa cauti in fiecare particica omeneasca un perfect numai al tau.. iar atunci cand il gasesti sa il pasezi altcuiva? Cum poti sa strici totul numai cu un singur cuvant?
Revin la golul anterior.La nimicul pe care il detin cu mandrie si aroganta. La fericirea pe care o cunosc din definitie si la dezamagirea interioara in ceea ce ma priveste.
Incapabilitatea de a simti si a detine sentimente pentru o alta persoana ma transforma pe zi ce trece intr-un ghetar,intr-o stanca..a carei dezamagire ramane impietrita acolo,undeva in piatra.Nevoia si dorinta arzatoare de cunoastere ma face un salbatic infometat de dragoste adevarata...insa ratiunea si intelegerea ma transforma intr-un nepasator,intr-un indiferent individ.
Nu stiu cum imi permit sa pierd si sa tot caut.. cum imi permit sa ratez si sa continui sa sutez la poarta.Esecul ne face slabi insa pe mine ma intareste.
P.s: Azi renunt la tine.
