!-- Wikplayer http://www.wikplayer.com --> expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

luni, 12 decembrie 2011

Un ultim regret

Ranile-mi erau adanci dar vroiam sa cred ca sunt inexistente.
Sufletu-mi era patat de urma amintirilor amare.
Fericirea renuntase sa mai treaca prin viata mea pustie,renuntase.
Simteam cum amintirile-mi iau in stapanire mintea,sufletul,inima.
Ma simteam goala atat pe dinauntru cat si pe dinafara.
Ma simteam ranita,vedeam ranile trupului meu,vedeam cuvintele tiparite pe mine.
‘ Iarta’ ,’ iubeste’, ‘crede’,'simte’
Si totusi nu-mi aminteam care sa fie motivul acestei stari..
Nu stiam din ce motiv anume ma simteam in coma,o coma profunda
Nu stiam de ce plateam acum astfel,de ce nu puteam sterge din a mea minte acele clipe
rupte pe care mi le aminteam in ceata,o ceata groasa pe care as fi vrut sa o alung
as fi vrut sa vad clar totul..
Plateam pentru ca-mi lasasem la randu-mi amintirea hoinara,
imi lasasem amprenta asupra tuturor oamenilor care ma iubeau,cu sau fara voia mea,o facusem.
Aruncasem sentimente pe care unii le vedeau eterne,aruncasem detalii pe care unii le vedeau
ca pe o mare,albastra,frumoasa..
Invatasem sa ma joc cu inimile lor,sa jonglez cu ele intr-un circ pe care chiar eu il facusem,
il construisem din ganduri macabre..
Stiam sa manevrez cuvintele,stiam sa mint fiecare inima spunandu-i cat de mult o voi iubii,
stiam sa fac toate astea..

ar acum cand inimile au venit sa-mi ceara socoteala pentru toate acele rani pe care le-am provocat,
eu sunt goala,pustie si platesc pentru tot.
Toate acele clipe sunt pierdute-n marele infinit negru.
Toate promisiunile sunt aruncate-n vant
Dar cu toate astea,acum sufar..
E o suferinta pe care trupul meu nu o suporta,
o suferinta care nu incape in inima mea nefericita.
Simt,stiu,cred ca nu pot sa mai fac nimic pentru acele inimii..
vreau sa iau pe al meu trup fiecare rana,
sa o simt pe pielea mea,
sa sufar cum au suferit si ele la randul..
dar nu pot.

Acum cand vreau sa repar totul,
eu insami ma pierd in infinit,
ma pierd intr-o coma profunda in care absolut nimic nu mai e logic si firesc..
ma pierd sperand ca inimile-mi vor da a doua sansa,
sperand ca voi primi iertarea,
cel mai nepretuit lucru
pe care-l cersesc..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu