Ceva nu era bine si nu intelegeam ce. Vroiam sa intru in capul lui si sa vad ce gandeste,dar nu puteam. Era prea mult,ceream prea mult si totusi…cand mi-am facut curaj s-a produs furtuna..
Stiam ca nimic nu e vesnic dar vroiam sa cred ca lucruri de data asta,MACAR de data asta sunt perfecte..
Gresit,a trecut un minut,au trecut 2 minute,3,4,5 si nu-mi spunea nimic. Aveam un nod in gat,tremuram,plangeam,radeam,nu-mi aduc aminte.
‘ S-a terminat ‘ imi spuneam razand printre lacrimi,da chiar se terminase.
Imi muscam buzele si incercam sa inteleg,incercam pentru o secunda sa ma gandesc la altceva dar nu puteam,aveam in minte numai imaginea lui, numai cuvintele lui imi zburau ca niste fluturi in tot capul.
Ma asez la calculator si scriu,scriu randuri intregi,sterg,scriu, astept poate o explicatie pentru comportamentul ista,dar nu primesc nimic.
Nu-mi pierd speranta,scriu in continuare,tremur,plang,rad, imi repet in gand parca mecanic : ‘ s-a terminat…S-a terminat’ dar nu inteleg aceste cuvinte,vreau sa fie un vis si totusi nu e..
Vreau sa ma trezesc,nu pot, nu e un vis.
Gata. s-a produs minunea. Imi scrie cateva cuvinte-n fuga,cuvinte care dor,termina fara sa-mi spuna pa,fara sa-mi scrie un ultim cuvant de bine,de adio..
Ma uit la cuvinte,parca-mi zambesc,nu,visez.. Citesc iar si-mi dau seama ca nu-i mai pasa..
Imi repet din nou :’ S-a terminat,sunt pierduta !’ si lacrimile-mi curg iar…
Am in minte intrebari stupide :’ ce ma fac fara el ?’ ; ‘ ce face ?’ ; ‘ cum o duce?’
Stai…
Imi scrie iar, imi spune ca m-a uitat,ca ii e bine
Ma distruge intr-o secunda si pleaca.
Si vreau,vreau din tot sufletul s-o iau de la capat,dar nu-mi permit,orgoliul nu ma lasa,trec peste spunand :’ trebuie sa uit’
Ma doboara la pamant si ma lasa acolo. Ma ridic,ma scutur si merg singura-n fata,
Imi spune sa-l iert, ii cer sa ma lase-n pace,nu se resemneaza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu