Mă trezesc înconjurată de ură şi nu-mi dau seama când s-au întâmplat toate lucrurile astea..
Trezită parcă dintr-un vis frumos într-o lume prea crudă mă ridic în picioare şi ţip cât imi permit plămânii :” Eu nu pot fi ca toate ”
Închei un capitol poate scris degeaba..Închei şi-mi dau seama că am fost o proastă pentru că am crezut că tot ce zboara se mănâncă.
Trezită la realitate imi dau seama ca totul s-a consumat,imi dau seama ca mi-am pierdut timpul si ca am investit sentimente aiurea,degeaba.
Sunt sigura ca lucrurile nu raman asa,sunt sigura ca si eu gresesc,ma enervez,plang si fac prostii,spun lucruri prostesti.. Dar.. Chiar poate sa te calce cineva-n picioare-n halul ista?
Cine iti da dreptul sa calci in picioare o inima?
Cine-ti da dreptul sa dai uitarii niste lucruri atat de frumoase?
Raspuns:nimeni..
Orgoliul barbatului este mult mai mare si odata zgariat,tipa de durere..
Ameninta cu lovituri,pumni,palme dar..dupa ce ti-a distrus inima,ce mai conteaza?
N-am nevoie de lovituri cauzate de pumni din moment ce imi otraveste sufletul in fiecare secunda..
“Cele mai puternice lovituri nu sunt cauzate de pumni,sunt cauzate de cuvinte.. “
Amandoi ne ascundem dupa un perete mult prea gros, un perete dupa care sentimentele nu se mai vad, se ascund,se uita, se pierd..
Poate pentru un moment as vrea sa sparg zidul care ne desparte dar..Cu ce rost?
Nu poti decat sa-mi aduni bucatelele din inima, sa le pui la loc si sa-ti dai seama ca nimic nu mai poate fi la fel..
Te trezesti si tu in fata unei alte persoane,care poarta acum o alta inima care nu-ti mai apartine,dubios nu?
Cand tu credeai ca va fi a ta pentru totdeauna,te-ai inselat ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu