Totul trece dincolo de ce vreau eu,de ce cred.. trece in profund acolo unde eu nu sunt stapana.
Bucatile ajung pe jos,se imprastie iar lumea le calca-n picioare.. nu-si dau seama ca sunt chiar eu si totusi calca peste mine..
nu stiu in ce pare mi-e sufletul,poate l-am pierdut intr-o alta postare,poate l-am lasat acolo pur si simplu murdar fara sa vreau sa-l mai iau inapoi dar daca e asa acum il vreau mai mult ca oricand..
Nu stiu unde-mi e capul.. pierdut si el.. daca-ar fi fost probabil frica nu mai ajungea la mine..si totusi..ea s-a instalat in cea mai buna parte din mine.. acolo unde nici macar fericirea nu a patruns.
Am nevoie de un suflet curat si sigur ca sa pot trece peste,nu pot permite ca cineva sa mi calce fiecare parte ‘a mea’ in picioare.. buzele,ochii,sprancenele,nasul…totul.
Si daca asta nu e asa atunci inseamna ca frica a fost mereu prezenta in mine,frica este parte din mine…
Tocmai din cauza ei nu am putut sa ma intregesc,nu am putut sa fac din doua trupuri unul. tocmai de asta poate nu pot sa dau bucati din mine si altora ca amintire.. pentru ca imi e FRICA!
DE FERICIRE,DE DRAGOSTE,DE AFECTIUNE, DE PASIUNE ,MILA,CREDINTA.
Habar nu am cand o sa plece din mine e posibil ca asta sa nu se intample niciodata dar.. daca e asa cand ajungi tu,fericire si la mine ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu