luni, 12 decembrie 2011
Despărţire de mine
Înfige-mi milioane de cuţite-n piept,taie-mă bucăţele,suge-mi
sângele si lasa-ma sa mor .. dar nu-mi trada inca o data increderea. Podeaua e
plina de mine,peste tot sunt bucati din trupul si din inima mea.Oare eu unde
sunt..? Pe pereti sunt cuvinte,nu le inteleg sensul .’ dezamagire’, ‘prietenie’
‘incredere’ ‘dragoste’ ‘ura’ ‘dezamagire’. Se pare ca ma aflu intr-o casa fara
ferestre,totul este atat de intunecat incat deabia imi zaresc chipul spart in mii de
bucatele.. Pasesc cu grija,nu vreau sa-mi sparg chipul,trupul,inima definitiv…
Privesc camera si raman nemiscata,habar nu am unde ma aflu.. nu ma zaresc si
totusi ma simt,ma aud,sunt in camera.. Privesc din nou camera si zaresc o cutie.
Totul este atat de mare..O deschid si raman pentru cateva clipe nemiscata
spunand.. – E trupul meu..da..trupul meu. Si da,chiar eram eu numai ca eram un
altfel de eu.. Nu ma schimbasem deloc aveam acelasi par,aceeasi inaltime,aceeasi
frumusete dar in ciuda acestor lucruri simteam ca inima-mi era schimbata.
Cuvintele de pe perete s-au sters,a ramas doar ‘ura’,'dezamagire’ Ma uit din nou
la mine si intr-o secunda trec de partea cealalta a granitei.Acum vedeam
lucrurile altfel,camera era pustie si neagra,cutia nu mai era iar bucatile din
vechiul ‘eu’ disparusera..se pare ca cineva incercase sa alcatuiasca din ele o
imagine,imaginea mea.. Ma simt bine,nu mai e loc de alte dezamagiri,am o inima
noua si am de gand sa am grija de ea. Cand tocmai vroiam
sa-mi iau la revedere de la acea sinistra camera in fata mea o oglinda se
aseaza.Ma privesc si-mi spun.. – De ce ai vrut sa spargi bunatatea in
bucatele?De ce ai vrut sa lasi o portita pe unde ura sa patrunda? De ce nu lasi
deoparte nebunia asta si te-ntorci la acelasi ‘eu’ cu care toti ne-am obisnuit?
Si imediat fata din oglinda-mi raspunde: -Poate pentru ca in inima ta, n-a avut
loc fericirea. Imaginea ei s-a sters pentru totdeauna.In oglinda nu se mai arata
acum nimeni,nici macar eu. Din clipa aceea am stiut ca acea Simona nu se va mai
intoarce niciodata.Cu toate ca va fi prezenta in mine mereu,se va ascunde
intr-un colt de suflet pana va stii ca oamenii merita mai mult decat a vazut
ea.. si in clipa aceea voi inceta sa mai fiu stapana pe ea,voi toti o veti
simti..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu