Pauză 1

"Poţi fugi dar nu te poţi ascunde.." Pleoapele i se prăbuşesc acum peste comoara ce-o păstrează pe a ei faţă.Inima îi era mult prea obosită ca să se mai gândească la nimicurile importante sau la marile lucruri nesemnificative ale vieţii. Era mult prea obosită ca să treacă cu ardoare prin chinurile zilnice aşa că se hotărâ să ia o pauză de la viaţă.. Nu ştia cum să deconecteze totul astfel încât nimeni să nu mai depindă de ea..intrase în jocul responsabilităţii şi era conştientă că nu mai exista un drum înapoi. Toată fiinţa ei visa cu ardoare la plăcerile statice la care toate vietăţile efemere visează.. să zacă-n pat până seara când soarele se duce la culcare,să citească cărţi într-o odaie uitată de lume,la infinit.. să doarmă-n cada plină cu spumă a cărei sclipire o vede pe pielea ei albă. Visa să nu fie nevoită să care genţi uriaşe cu cărţi inutile,să se aranjeze şi să poarte tocuri în fiecare zi a existenţei sale.. Pleoapele căzuseră de mult pe ochii căprui ai fetei în timp ce ea visa imposibilul la infinit.Când tot trupul său a revenit la realitatea insuportabilă,fata şi-a dat seama că era deja dimineaţă,era timpul să plece,s-o ia de la capăt.. Era nevoită să-şi care geanta mult prea grea,al cărei spaţiu era ocupat cu desăvârşire de cărţile mult prea voluminoase,să-şi îmbrace uniforma şi să-şi petreacă ziua cu zâmbetul pe buze ca şi când oboseala ar fi inexistentă. Nu avea timp de o vacanţă iar dacă ar fi avut una nu ar fi ştiut cum să se bucure de ea...era genul de pesoana care era implicată în toate activităţile,nu lăsa nicio problemă să-i scape neobservată cum nu lăsa nici o atribuţie să-i scape printre degete. Era conştientă de răul pe care şi-l face şi cu toate astea nu ştia cum să trăiască altfel. Era diferită faţă de restul,în fiecare seară îşi lua o vacantă mică în care-şi închidea ochi şi visa la dorinţe imposibile. Era extrem de obosită dar credinţa şi încăpăţânarea nu o lăsa să cedeze...