Continuare 1

Prefer să zbieri şi să ţipi la mine,să-mi spui cât de proastă am fost.. cât de proastă sunt.. Prefer să mă condamni sau să-mi explici tot ce am greşit.. prefer să faci astea şi multe altele decât să-ţi suport tăcerea.. Nu ştiu ce e în neregulă cu mine,nu ştiu de ce tot continui să mă gândesc la tine neîncetat..Habar nu am de ce mai despic firul în două când ştiu că s-a terminat.... sau poate nu a început niciodată. Ideea e că nu cred nici acum că asta simţi..cu toate că nu mai primesc nicio privire,niciun cuvânt..e imposibil să mă resemnez şi să zac în faţa nimicului.. Tipă,urlă,zbiară la mine.. fă-mi orice.. numai nu mă lăsa să mai suport tăcerea asta insuportabilă.. Înţeleg că nu mai îţi pasă dar nu mă lăsa cu frustrarea asta..mă simt ca şi când aş fi aşteptat o săptămână ca să cumpar nişte pantofi şi acum când m-am întors să-i iau..nu mai sunt.. îi poartă altă domnişoară,se bucură altcineva de ei.. şi eu privesc frumuseţea lor fără să mai pot face ceva.. M-am plictisit să te privesc neputincioasă,m-am plictisit să te aud vorbind.. despre frumuseţea şi delicateţea fetelor.. m-am săturat să te văd în fiecare zi atras de alte chipuri.. Cât să mai plătesc pentru că nu am răspuns la momentul potrivit ? Cât să mai plătesc pentru că te-am lăsat să pleci astfel? Poţi să mă condamni că te iubesc ?