Mi-aş dori să nu existe persoane care să mă cunoască atât de bine,aşa cum nici eu nu o fac..
Aş vrea să părăsesc acest trup căruia i-am fost fidel,să mă îndrept spre noi orizonturi....să rup fragmente din mine şi să rescriu povestea..să devin ceea ce vreau dintotdeauna.. perfecţiunea.
Să privesc în mine şi să văd toate acele lucruri la un loc.. să privesc mările,oceanele,apele,munţii fără sfială,să-mi privesc ochii dimineaţa în oglindă şi să văd în ei putere,inocentă,fericire,tărie..dar..cine nu şi-ar dori asta?
Fiecare bucăţică din trupul meu vrea să se schimbe dar niciuna,absolut niciuna, nu ştie de unde să înceapă.
Cum scapi de toate lucrurile rele care pot acapara o persoană? Cum le alungi?
Nu ştiu cum să fac asta.. Nu ştiu cum să devin o persoană mai bună..
Nu ştiu cum să iubesc perfect,nu ştiu cum să privesc situaţiile cu calm fără să fug mâncând pământul de frica unui eşec..nu ştiu cum să fiu o persoană calma,normală..
Acum scot din mine un urlet,zbier din cauza neputinţei fiindcă habar nu am ce pot face să aduc perfecţiunea în viaţa mea.
Probabil cineva citind asta.. (deşi mă îndoiesc că sunt foarte multe persoane care îmi citesc blogul) îmi va spune că greşesc căutând perfecţiunea,motiv pentru care vreau să răspund înainte să aud o astfel de afirmaţie...
Perfecţiunea poate însemna altceva pentru fiecare.. aşa cum pentru mine toamna înseamnă anotimpul cel mai frumos,o avalansă de sentimente şi amintiri care mă cuprind de fiecare dată,care-mi fac trupul să tremure la fiecare cădere a frunzelor.... iar pentru altul toamnă poate însemnă doar un anotimp din cele patru,un anotimp care nu valoreaza mai mult decât celelalte sau mai mult decât al lucru pe care îl întâlneşte fără să vrea în viaţa sa.
Perfecţiunea pentru mine înseamnă puterea şi înţelepciunea de a trece peste toate pietrele pe care viaţa ţi le pune în cale..perfecţiunea pentru mine înseamnă împăcarea cu mine însămi,găsirea mirificului în propria persoana,înţelegerea şi desluşirea tuturor trăirilor pe care trupul meu naiv le are..
Perfecţiunea pentru mine este dincolo de ceea ce noi,oamenii prea preocupaţi de lucrurile banale,vedem..singurul lucru (după dragoste) care te aduce într-o aură miraculoasă,într-o lumină mirifică care te arată fără griji,regrete,suferinţe,drame.. o lumină care se împrăştie şi ajută la găsirea şi celorlalte,o lumină care va motiva oamenii să găsească în propriile suflete ceea ce ei însişi numesc perfecţiune.
Eu caut în mine acest sentiment.. tu,oare,ai de gând să faci acelaşi lucru ?
Imi place logica gandirii tale.
RăspundețiȘtergereMultumesc
RăspundețiȘtergere