Război !

În lumea asta în care nu vezi nici o luminiţă la capătul tunelului,te intrebi dacă merită să mergi,sperând că o să o vezi într-un sfârşit sau dacă merită să te opreşti,ştiind că nu există nici o şansă.
Eu întotdeauna m-am întrebat dacă merită să sper la un nou labirint,la o nouă gară ..
Într-un labirint,oamenii îşi lasă inimile,le pierd..într-o gară îşi lasă amintirile,gândurile de-o secundă,concepţiile de o viaţă.Aşa cum şi eu mi-am lăsat pentru o bună perioadă toate aceste lucruri.. într-o gară,într-un labirint în care am rătăcit ani şi ani la rând..
Nu ştiu dacă am nevoie de ajutor în adevăratul sens al cuvântului dar cred că m-am schimbat sau probabil am redevenit eu..
Pentru o perioadă am crezut că am renunţat la luptă,că m-am făcut mai bună,mai înţelegătoare,mai iertătoare..dar acum mi-am dat seama că sunt aceeasi fată care nu are nevoie de nimeni ca să iasă înainte,care nu are nevoie de dragoste,iertare,înţelegere sau altceva.Sunt aceeaşi fată care e dispusă să tragă cu dinţii de lucrurile care îi aparţin,aceeaşi fată care crede cu desăvârşire în visurile ei şi care are certitudinea că ele vor deveni realitate ( şi desigur,munceşte din greu ca acest lucru să se întâmple ).
Am avut o perioadă de regăsire şi pot spune încrezătoare că m-am regăsit..acum sunt eu şi sunt mai încrezătoare în mine ca niciodată.Niciodată nu am avut nevoie de o nouă Simona,de noi concepţii,de noi atitudini,de noi gânduri ci pur şi simplu am fugit de ceea ce eram în adevăratul sens al cuvântului eu..
Am iubit,am iertat,am simţit,am minţit,am păcătuit,am fugit,am mers şi mai ales am greşit.
M-am oprit pentru o secundă să văd ce se întâmplă şi mi-am dat seama că defapt inima mea e menită să fugă,nu să stea pe loc.Ştiu că m-am păcălit pe mine însămi în multe privinţe dar am înţeles în acelaşi timp că e cea mai proastă alegere să te minţi singură pentru că odată şi-odată tot trebuie să te confrunţi cu adevărul.
Am descoperit că nimic cu poate înlocuii vechiile prietenii...nici măcar anii,banii,prietenii noi.. absolut nimic nu poate înlocui ceea ce înseamnă pentru mine vechii prieteni.
Singurul lucru pe care acum mi-l doresc este să revin la viaţa mea normală.
Să fug şi să mă ascund de dragoste ca dracu,să îmi pierd serile cu singura şi unica mea prietenă care mă înţelege şi mă iubeşte exact aşa cum sunt.. să râd până simt că-mi cad din colţul ochilor lacrimi.. să mă feresc şi să nu mă încred în oamenii.. să vorbesc zile întregi fără ca nimeni să mă asculte..
De azi vreau să revin la toate lucrurile astea superbe care-mi umplu viaţa de fericire şi să renunţ la prostii. Pentru mine a fi puternică e mai mult decât un verb..a fi puternică pentru mine e mai mult decât un îndemn..e un stil de viaţă !