12 decembrie

Imi place sa ma ascund in intunericul obscur al literelor frumoase.Imi place sa-mi arunc corpul aproape invizibil pe toate suprafetele neatinse vreodata de pacatele unui trecator.Imi place sa ma prefac ca nimeni nu ma cunoaste..e un lucru pe care-l fac de ceva vreme si chiar imi iese.. cum imi place sa ma simt surda...imi place sa privesc agitatia oamenilor,dragostea indragostitilor manifestata de numeroasele atingeri.. Imi place sa citesc oamenilor pe buze cuvinte indescifrabile...Imi place sa-i privesc fluturandu-si mainile in aer fara niciun sens,fara nici o logica..
De ceva vreme imi iese pasenta.. ma strecor fara sa atrag vreo privire printre umbrele trecatorilor grabiti.. ma uit ore intregi la ochii iubiti fara ca nimeni sa ma deranjeze...visez pana ochii mei se inchid de oboseala.. si cu toate astea nimeni nu ma trezeste.. dorm pana cand seara vine iar si nimeni nu ma suna..vorbesc si cu toate astea nimeni nu ma aude..
Sunt relaxata..am iesit din agitatie..acum sunt invizibila pentru toata lumea..doar literele ma mai recunosc drept cine sunt,doar litere stiu ca inca sunt aici.. vie..
Ma simt excelent..mi-am vindecat inima de dramele iubirii,mi-am vindecat mintea de amintirea hoinara a unui om mort de multa vreme...
Ciudat,maine am teza si cu toate astea somnul nu trece prin camara mea.. probabil sunt invizibila si pentru el..
Se pare ca timpul e singurul care inca ma vede..