Cine-i oare strainul?

Sunt doua pasari care cuibaresc dintotdeauna in inima mea.Zboara odata cu somnul si revin in cuib odata cu ploaia calda de vara.Nu le cunosc indeajuns de bine,nu le cer chirie si nu le zic decat ceea ce simt si ce cred fara sa am certitudinea ca ele inteleg intelesul literelor infinite.
Nu ma percep decat ca ceea ce sunt,nu ma iubesc decat atat cat pot si nu ma judeca decat atat cat merit.Cu toate ca nu le cunosc indeajuns ,cu toate ca nu le inteleg si nu le percep intotdeauna ca ceva din mine,ele exista si vor exista intotdeauna...ele ma vor asculta si vor tace,ma vor cunoaste cel mai bine si nu vor ciripi decat atat cat inima mea e capabila sa perceapa.




Mai tarziu aveam sa aflu ca acele aripi care zac in mine nu-s altceva decat constiinta si iubirea de sine..care nu vor parasi cuibul niciodata !