nimic din noi

http://www.youtube.com/watch?v=3DGf00VhtAw


Era 25 noiembrie,într-o luni.O zi ploioasă.Citeam o carte pe o bancă udă şi totuşi nu întelegeam nimic din valma de cuvinte.
Plecasei de mult de lângă mine dar încă mai auzeam timid sunetul paşilor tăi în depărtare..încă-ţi simţeam parfumul,mult prea tare pentru sezonul rece.Simţeam până în măduva oaselor frigul amestecat cu sentimentul ciudat al plecării tale,încă simţeam lovitura cauzată de ultimele cuvinte dar preferam să mă ascund într-o carte..
Am fost goală zile-ntregi pentru că sufletul meu s-a încăpăţânat să rămână la tine...am vorbit cu el mult,l-am implorat să se întoarcă însă..te iubea prea mult.
Am tras de el crezând că se întoarce la mine..dar l-am rupt în bucăţi,ai călcat pe ele...Am strâns cât am putut din cioburile sufletului meu dar restul au rămas la tine..
Nu mi-ai lăsat nimic.Nu mi-ai lăsat nimic decât ultimele cuvinte aruncate-n grabă,fără milă,sunetul de fundal al lacrimilor şiroaie şi amintirea ta ...care-mi invadează până şi ultimul centimetru pătrat de piele...mă copleşeşte,mă inundă..
Nu te-ai întors,te-am aşteptat pentru a o mia oară,cu sufletul la uscat pe o sârmă...nu te-ai întors deşi era ultima oară..nu te-ai întors şi poate nu te vei întoarce niciodată..dar vreau să ştii că există undeva pe o bancă...un suflet ce de mult te-aşteaptă...