A

Amintirea ultimei atingeri mă face să mă simt imună la loviturile timpului.Gonesc prin haosul din mine înfricoşată de ultimul moment dinaintea plecării tale.Mă simt slabă în faţa inevitabilului..
Cunosc bucuria amară şi tristeţea dulce ca fiind una.Dorinta de a te susţine în atingerea succesului şi egoismul de care dau dovadă mă ţin captivă-n propria existenţă mediocră.Aspir la un viitor îmbibat în iubire şi totodata la o privire de ansamblu asupra carierei tale,o materializare a anilor de muncă şi a miilor de aspiratii desenate pe pereţii casei.
E un du-te vino care mă despică,mă risipeşte şi mă macină..

Rămâi,te rog şi apoi pleacă..